Substantiv

• fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect, căruia îi servește ca punct de plecare; motiv.
• problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută.
• motiv, rațiune.
• (jur.) proces, pricină.

Cuvinte derivate

• căuzaș

Expresii

• În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba
• A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia)
• A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.); a câștiga, a învinge
• A da (cuiva) câștig de cauză = (despre un organ de jurisdicție) a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces
• (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune
• A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva

Exemple

• Cauza păcii.

Substantiv

• fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; pricină; cauză; temei.
• cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acțiuni; pretext; prilej.
• frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziții muzicale; temă.
• element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.
• idee de bază într-o operă literară.