Substantiv

• fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect, căruia îi servește ca punct de plecare; motiv.
• problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută.
• motiv, rațiune.
• (jur.) proces, pricină.

Cuvinte derivate

• căuzaș

Expresii

• În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba
• A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia)
• A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.); a câștiga, a învinge
• A da (cuiva) câștig de cauză = (despre un organ de jurisdicție) a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces
• (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune
• A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva

Exemple

• Cauza păcii.

Substantiv

• corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare.
• element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului.
• (fil.) ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simțurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gândirea noastră.
• conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut.
• ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie.
• scop, țintă, țel; obiectiv.

Sinonime

• 1, 2: lucru
• 4: complement
• 5: disciplină, materie, (înv.) învățătură, matimă
• 6: scop

Cuvinte derivate

• obiecta
• obiectare
• obiectiv
• obiecție

Cuvinte compuse

• obiect al muncii
• obiect de inventar
• obiect direct
• obiect indirect

Exemple

• Obiect de consum.
• Obiect de uz casnic.
• Obiect de cercetare.
• Obiectul de descriere.
• Obiecte de admirație.
• Obiect de învățământ.