Substantiv

• (bot.) (Camellia sinensis) arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant; (p.rest.) frunzele (uscate ale) acestui arbust.

Substantiv

• (de obicei urmat de determinări care arată felul) băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai sau a unor plante medicinale.
• reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai sau diferite gustări și se dansează.
• timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul.

Cuvinte apropiate

• ceaină, ceainărie
• ceainic
• ceaiofil

Exemple

• Ceai verde.
• Ceai presat.

Substantiv

• soluție apoasă obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conține; medicament astfel obținut.
• încrucișare a unei rase neameliorate cu o rasă ameliorată timp de una sau două generații.