Substantiv

• curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare.
• (mil.) curea lată de piele (rar de pânză) care se pune în jurul taliei și de care se agață sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron.
• fâșie lată de pânză, de elastic, de material plastic etc. cu care se încinge abdomenul pentru a-l susține sau pentru a-l menține în poziție corectă.
• (anat.) ansamblu osos prin care extremitățile se leagă de trunchi.
• (sport) linie orizontală, imaginară, la nivelul ombilicului, care marchează limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament.
• (la lupte) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile.
• grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, în vederea realizării legăturii dintre ziduri.
• (constr.) brâu de beton pe care se fixează planșeul clădirilor.
• fâșie continuă de tablă de oțel care formează bordajul unei nave.

Cuvinte compuse

• centură de campion
• centură de gimnastică
• centură ortopedică
• centură de salvare
• centură de siguranță
• centură pelviană
• centură scapulară
• centură de radiație
• centură de fortificații

Expresii

• Până, la centură = (de la umeri) până la talie

Substantiv

• element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții.

Cuvinte derivate

• grindei
• grindiș
• grinduliță
• grinduță
• subgrindă