Substantiv

• (zool.) (Cervus, mai ales Cervus elaphus) mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă.
• (zool.) masculul cerbului.
• (mai ales art.) (rar) vechi dans de ritual care simbolizează primăvara.

Sinonime

• 1: (zool.) (Mold. și Bucov.) plotun

Cuvinte derivate

• cerbar
• cerbărie
• cerboaică

Cuvinte compuse

• buretele-cerbilor
• busuiocul-cerbului
• capul-cerbului
• cerb-lopătar
• iarba-cerbilor
• limba-cerbului
• spinele-cerbului, spinul-cerbului

Cuvinte apropiate

• cervid
• cervin

Substantiv

• (zool.) (Rangifer tarandus) mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit.