Substantiv

• figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferință; suprafață limitată de această figură.
• figură, desen, linie sau mișcare în formă de cerc.
• linie în formă de arc.
• (fig.) sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.).
• nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară.
• bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora.
• bandă subțire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc.
• șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare.
• obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un bețișor.
• (înv.) diademă.
• disc gradat, întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor.
• grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie.
• grup de oameni legați între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop științific, artistic sau instructiv-educativ.
• lume; societate.

Cuvinte derivate

• cercui
• cerculeț
• cercurel
• cercușor
• semicerc
• încercui

Cuvinte compuse

• cerc polar
• cerc diurn
• cerc vicios
• cercuri muncitorești

Exemple

• Cerc de busolă.

Substantiv

• patrulater care are toate unghiurile drepte și laturile opuse egale.
• porțiune delimitată de teren (în forma patrulaterului definit mai sus) la unele jocuri sportive.

Cuvinte derivate

• dreptunghic
• dreptunghiular

Cuvinte compuse

• triunghi dreptunghic