Substantiv

• suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă.
• corp geometric mărginit de un cilindru și de două plane paralele.
• piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.).

Cuvinte derivate

• pseudocilindru
• semicilindru

Cuvinte compuse

• cilindru central

Substantiv

• (înv.) joben.

Substantiv

• suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață.
• obiect care are aproximativ această formă.
• (rar) glob terestru.
• (de obicei cu determinarea „cerească”) regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească.
• atmosferă.
• (fig.) domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva.
• mediu (social).
• element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia.

Cuvinte derivate

• tehnosferă
• termosferă

Cuvinte compuse

• sferă de influență