Substantiv

• (bot.) (Thymus vulgaris) plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie.

Sinonime

• Thymus vulgaris: (bot.) (reg.) cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, cimbru-de-câmp
• Thymus serpyllum: (bot.) (reg.) timian, timișor.
• Thymus pulegioides: (bot.) (reg.) schinduf

Cuvinte apropiate

• cimbru

Substantiv

• (bot.) (Satureja hortensis) plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment.
• (bot.) (Thymus vulgaris) plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion.

Sinonime

• 1: (bot.) (reg.) ciumurică, lămâioară, lămâită, piperniță-de-grădină
• 2: (bot.) (pop.) lămâioară, cimbru adevărat, timian

Cuvinte derivate

• cimbrișor

Cuvinte compuse

• cimbru-de-câmp
• cimbru-de-grădină
• cimbru mirositor

Substantiv

• (ist.) persoană care aparținea unui trib germanic stabilit în Antichitate la vărsarea Elbei și înfrânt de romani.

Cuvinte apropiate

• cimbri
• cimbric