Substantiv

• (la pl.) încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior.
• obiect de lemn în formă de ciupercă, pe care se întinde ciorapul când se cârpește.
• (ir.) pălărie veche, adesea mototolită și turtită.

Sinonime

• 1: (bot.) fungi (pl.), (pop.) burete

Cuvinte compuse

• ciuperca șinei
• ciupercă de brad
• ciupercă de pe coastă
• ciupercă de pivniță
• ciupercă domnească
• ciupercă puturoasă

Expresii

• Doar n-am mâncat ciuperci! = doar n-am înnebunit!
• Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puțin îmi pasă!
• A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a apărea în număr mare și în timp scurt

Substantiv

• boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense).