Substantiv

• acțiunea de a clădi.
• (concr.) construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte și instalații etc.

Substantiv

• clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care servește la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; (spec.) casă, edificiu, clădire.
• faptul de a construi.
• alcătuire, compunere, structură.
• (la pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea construcțiilor.
• (lingv.) grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze.

Cuvinte compuse

• construcții de mașini