Substantiv

• vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo.

Substantiv

• instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o cutie de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii.
• arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian.

Sinonime

• clavir, pianoforte

Cuvinte derivate

• pianină
• pianist, pianistă

Cuvinte compuse

• pian de orchestră
• pian mecanic
• pian automat, pian electric
• pian cu manivelă
• concert de pian