Substantiv

• totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat.
• regiune considerată sub raportul climei specifice.

Cuvinte derivate

• paleoclimă
• topoclimă

Substantiv

• timp.
• durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp.
• timp disponibil, răgaz.
• timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment.
• perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol.
• (la pl.) stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe.
• stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice.

Cuvinte derivate

• devreme
• vremelnic
• vremui
• vremuță

Cuvinte compuse

• vremea de apoi
• în negura vremii

Expresii

• O vreme = o perioadă de timp
• A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi
• În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei
• Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.)

Exemple

• Am stat multă vreme în ploaie.
• Era vremea mesei