Substantiv

• organ de conducere colectivă a ministerelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituții, care examinează și hotărăște asupra problemelor de competența acestora.
• colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție.
• organizație de liber-profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei.
• reuniune de persoane egale în funcție.
• (în roma antică) corp sau asociație de persoane care aveau aceeași profesiune sau demnitate.
• categorie electorală (în unele state) stabilită după avere sau ocupație.
• instituție de învățământ mediu sau superior, cu internat, în unele state.

Cuvinte compuse

• colegiu editorial
• colegiu de redacție, colegiu redacțional
• colegiu de avocați

Exemple

• Colegiu penal.
• Colegiu civil.
• Colegiu disciplinar.
• Colegiu de cardinali.
• Colegiu preoțesc.

Substantiv

• școală de cultură generală, în care sunt admiși absolvenți ai școlilor generale și unde se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii.

Sinonime

• școală secundară, (înv.) colegiu, (înv., în Transilv. și Ban.) gimnaziu

Cuvinte derivate

• liceal
• licean

Cuvinte apropiate

• facultate
• școală
• școală elementară
• universitate