Substantiv

• stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susțină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumusețeze.
• (fiz.) masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țâșnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor.
• fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spațiu alb; (p.ext.) conținutul unei astfel de despărțituri.
• rubrică într-un formular, registru etc.
• șir de cifre așezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate.
• nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc.
• formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor.
• (și în sintagma coloană de marș) grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în șiruri paralele.

Cuvinte derivate

• autocoloană
• semicoloană
• încolona

Cuvinte compuse

• coloană vertebrală
• coloană de marș
• coloană sonoră

Expresii

• A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta

Exemple

• Coloană de mercur.

Substantiv

• șir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de ființe.
• fiecare dintre șirurile orizontale de cuvinte formând o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit.
• șir de obiecte suprapus altuia.
• (rar) cat, etaj.
• locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate.
• cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel.
• grup de obiecte care formează un tot, o serie și care se folosesc deodată.
• (precedat de numerale sau de adjective) dată, oară.
• grup de persoane (sau de obiecte) care formează un tot omogen.
• (înv.) categorie socială.
• obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi); rost.

Cuvinte derivate

• perinda
• rândui
• rânduleț

Cuvinte compuse

• haină la două rânduri, haină încheiată la două rânduri
• un rând de case

Expresii

• A fi în primele rânduri = a) a ocupa un loc de frunte într-un șir; b) a fi în fruntea unei activități
• A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris
• A lua pe cineva la (sau după) rând = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite
• A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită
• A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir
• A intra la rând = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora
• (A fi) în rând cu cineva (sau în rândul cuiva) = (a fi) în categoria cuiva, alături de cineva; (a fi) pe aceeași treaptă, la același nivel
• A lăsa (sau a ceda) cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze
• A fi (sau a veni) rândul cuiva sau a veni rândul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru
• La rândul meu (sau tău, lui etc.) = a) atunci când este momentul potrivit pentru mine (sau tine, el etc.); în urma altora într-un șir; b) din partea mea (sau a ta, a lui etc.)
• A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă
• (pop.) A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva
• A da rând la... = a ține seama de..
• Fără (de) rând = fără chibzuință, fără seamăn
• A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor
• (reg.) Cum e rândul? = cum stau lucrurile?
• A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva