Substantiv- totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire.
- operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală.
- studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; totalitatea cunoștințelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică.
- felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele.
- gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acțiune.
- joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv.
- exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere.
- aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică, cu scopul de a micșora frecarea.
Cuvinte derivate- compozițional
- fotocompoziție
| Substantiv- mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component, cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt.
- (spec.) dispoziție a atomilor în molecula unei substanțe.
- (spec.) mod de grupare a moleculelor într-un corp sau într-o substanță minerală.
- mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale țesuturilor lor.
- (psih.) factură, alcătuire, conformație.
- mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc.
- mod de alcătuire a unei opere literare, muzicale etc.
- mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi.
- mod de organizare, de întocmire a societății din punct de vedere economic, social-politic și cultural; orânduire.
- mod de organizare a unei ramuri de producție, a unui domeniu de activitate, a unei instituții, organizații etc.
|
Comentarii: