Substantiv

• (în republica romană) titlul celor trei magistrați, aleși anual, care dețineau puterea supremă; persoană purtând acest titlu.
• persoană numită de un stat în funcția de șef al unei reprezentanțe oficiale cu rang de consulat în alt stat și care apără interesele economice, administrative și juridice ale unui stat, precum și pe cele ale cetățenilor acestuia.

Adjectiv

• care a obținut o diplomă.

Substantiv

• persoană care a obținut o diplomă.

Cuvinte derivate

• diplomată

Substantiv

• persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său.
• persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile).

Cuvinte derivate

• diplomată

Adjectiv

• care este abil, subtil, șiret în relațiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomatic.

Substantiv

• prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frișcă și fructe zaharisite.