Substantiv

• examinare a unui bolnav de către o comisie medicală pentru stabilirea diagnosticului bolii și indicarea tratamentului.

Substantiv

• analiză permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații etc. pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
• supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire, dominație.
• putere de dirijare a propriilor sale gesturi și mișcări.
• instituție sau grup de persoane care supraveghează anumite activități.
• (la pl.) registru de evidență a personalului (și animalelor) unei unități militare.

Cuvinte derivate

• autocontrol

Cuvinte compuse

• cifră de control
• control de calitate
• control obștesc
• lucrare de control
• punct de control