Substantiv

• acord încheiat, ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție.

Cuvinte derivate

• contracciu
• precontract

Cuvinte compuse

• contract de muncă

Substantiv

• înțelegere, acord între două sau mai multe state, instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective.
• (jur.) contract; denumire dată unor tratate internaționale.
• (în artă) înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni.
• (la pl.) deprinderi stabilite prin tradiție.