Substantiv

• totalitatea organelor unei ființe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic și funcțional; trup.
• cadavru.
• denumire a unor structuri anatomice.
• partea principală a unui obiect, a unei construcții, a unei mașini etc.
• conținutul unei scrisori (fără formula de introducere și de încheiere și fără adresă); cuprinsul unei cărți.
• (fiz.) agregat de molecule, porțiune de materie cu masă diferită de zero.
• (chim.) substanța definită (organică sau anorganică).
• totalitatea persoanelor care, prin funcție sau prin profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.
• (cu determinări introduse de prepozitia "de") mare [unitate] militară, cuprinzând mai multe divizii, de obicei de aceeași categorie. Corp de aviație.

Sinonime

• 1: (anat.) trup
• 2: cadavru
• 3: (anat.) trunchi, trup
• 4: cuprins

Cuvinte derivate

• corporal
• corporatism
• corporativ
• corporație
• corpulent
• corpuscul
• incorpora

Cuvinte compuse

• corp ceresc
• corp compus
• corp constituit
• corp de casă, corp de case
• corp de gardă
• corp de legi
• corp de literă
• corp de trupă
• corp delict
• corp geometric
• corp legislativ, corp legiuitor
• corp simplu
• corp străin

Expresii

• A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva
• Corp de casă (sau de case) = clădire, casă mare (cu mai multe apartamente sau aripi

Exemple

• Sufletul și corpul.
• Omul este alcătuit din cap, gât, corp și membre.
• Corp galben.

Substantiv

• cerc mic de metal (prețios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget.
• obiect în formă de cerc, având diverse întrebuințări practice; verigă, belciug.
• (la pl.) aparat de gimnastică format din două cercuri atârnate fiecare de câte o frânghie la o anumită distanță de pământ și la care gimnastul execută exerciții ținându-se de ele; (p.ext.) probă sportivă care se execută la acest aparat.
• arteră de circulație, cu traseu circular sau poligonal, care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate.
• (la pl.) zone inelare concentrice care se observă într-o secțiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase și care indică vârsta acestora și creșterea lor în grosime.
• striuri concentrice pe solzii, operculele și alte formații osoase ale peștilor, care permit evaluarea vârstei acestora.
• fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor viermi.

Cuvinte derivate

• inelaj
• inelar
• inelat
• ineluș

Cuvinte compuse

• inel de logodnă
• inelul lui Saturn

Expresii

• Tras (ca) prin (tr-un) inel = cu talia subțire; zvelt