Substantiv

• dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept.

Cuvinte derivate

• creanțier

Substantiv

• tutungerie.
• (înv.) vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul.
• cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secțiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal.
• cantitate de material sau de obiecte produse de o mașină sau de o instalație într-o unitate de timp.
• (fig.) afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva.

Cuvinte compuse

• debit de băuturi spirtoase
• debit instalat
• debit de energie
• debit cardiac
• debit de foc

Substantiv

• datorie pe care o are o persoană creditată.
• coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană.