Substantiv

• relație (economică) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi); creanța creditorului; obligația (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său.
• sector, sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit.
• coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creșterile) de pasiv.
• (fig.) considerație, încredere, stimă, autoritate, influență, trecere de care se bucură cineva.

Cuvinte compuse

• scrisoare de credit

Expresii

• A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată)
• A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziția cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele și în condițiile stabilite de mai înainte
• A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aștepta cu încredere comportarea bună a cuiva

Substantiv

• loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc., magazie.
• formație militară care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc.
• ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară.
• strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment.

Cuvinte derivate

• depozita

Cuvinte compuse

• depozit legal