Semantic vorbind, termenul de „religie” înseamnă relegare sau legare, definiție care ar trebui să ne îndrepte gândirea spre... „cădere”, pentru că despre așa ceva se vorbește prin mai toate cultele. Și uite că, vrând-nevrând ajungem și la noțiunea de cult. Prin urmare, termenul de religie nu semnifică decât ideea de relegare a două lumi; a celei căzute, de cea din care s-a căzut, adică a lumii fizice de cea spirituală. Termenul de religie nu reprezintă sau nu ar trebui să semnifice, în sine, decât un scop, fără indicații referitoare la modalitatea în care acesta ar putea fi realizat. Abia „cultul religios”, mai pe scurt „cultul”, de orice natură ar fi el, va da indicații asupra modului în care scopul poate fi realizat, lucru, de altfel, foarte important, acesta fiind practic chiar scopul existenței. Prin urmare, nu există mai multe religii; există mai multe culte care urmăresc însă, același scop... „relegarea”, iar fiecare dintre acestea sunt conforme, de cele mai multe ori, cu nivelul de evoluție al omenirii la momentul când cultul și-a făcut apariția, pentru că între omul de azi și cel de acum două, trei, patru mii de ani, există diferențe ca de la cer la pământ din punct de vedere structural și funcțional.