Substantiv

• (chim.) element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numărul atomic 29 și simbolul Cu.

Sinonime

• (chim.) aramă

Cuvinte derivate

• cupra
• cuprare
• cuprat

Cuvinte apropiate

• cupremie
• cupri-
• cupric
• cuprifer
• cuprină
• cuprism
• cuprit
• cupro-
• cuproaliaj
• cuproaluminiu
• cupronichel
• cupros
• cuproterapie
• cuprotipie
• cuproxid
• cuprurie

Substantiv

• (chim., defectiv de plural) element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie, cu numărul atomic 26 și simbolul Fe.
• (defectiv de plural) mineral care conține fier.
• (în limbajul curent) oțel cu un conținut redus de carbon.
• (p.ext.) numele mai multor unelte, instrumente, arme etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă.
• (la pl.) lanțuri cu care sunt legați deținuții.

Cuvinte derivate

• fierar
• fierărie
• fierărit
• fierăriță
• fierătaie
• înfierat

Cuvinte compuse

• fier de călcat
• fier de frizat
• fier de lance
• fier de plug

Cuvinte apropiate

• ferat
• ferată
• feromagnetic
• feruginos

Paronime

• fierăstrău