Verb

• (v.tranz.) (despre sfori, frânghii, legături) a strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula.
• (v.tranz.) a tăia un lemn de-a curmezișul.
• (v.tranz. și refl.) a (se) frânge, a (se) rupe.
• (v.refl.) (despre oameni) a se apleca de mijloc.
• (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrerupe brusc; a (se) termina.
• (v.tranz. și refl.) a (-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî.
• (v.tranz.) a încheia sau a întrerupe o conversație.

Cuvinte derivate

• curmare
• curmat
• curmeziș
• curmătură
• precurma

Substantiv

• fruct al unui arbore exotic, cu pulpa moale și dulce, având aspectul unei tomate.

Adjectiv

• de culoare kaki.