Adverb

• (înv. și reg.) da, așa, astfel.
• firește, desigur; negreșit.

Expresii

• (pop.) Păi dar = cum altfel?

Substantiv

• obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou.
• plocon.
• donație.
• (bis.) prinos, ofrandă.
• însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent.
• avantaj, binefacere.
• (în concepția creștină) ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin.

Sinonime

• 1: cadou
• 5: aptitudine, talent, vocație
• 7: milă

Cuvinte derivate

• darnic

Cuvinte compuse

• sfintele daruri
• darul preoției

Expresii

• A avea darul să...(sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea să..., a fi în stare să..., a fi de natură să..
• A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator
• (ir.) A avea(sau a lua) darul beției = a fi (sau a deveni) bețiv

Substantiv

• (în religia creștină) dar, ajutor spiritual, grație divină acordată omului.
• puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult.
• calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; (p.ext.) talent, vocație, dar.
• (înv.) dar sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită.

Expresii

• (cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului!