Adjectiv

• care nu conține nimic în interior; gol.
• (despre terenuri, țări, regiuni) lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu.
• nelocuit, nepopulat.
• (fig.) lipsit de temei; amăgitor.
• (fig.) fără rezultat; nefolositor, zadarnic.

Cuvinte derivate

• deșerta
• deșertic
• deșertificare
• deșertăciune
• semideșert

Substantiv

• spațiu gol; pustietate.
• regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu.
• (pop.) partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului.

Expresii

• (în limbajul bisericesc) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti

Substantiv

• câmpie întinsă acoperită cu ierburi înalte, arbuști și copaci pitici, rezistenți la secetă.