Adjectiv

• care nu doarme.
• trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală.
• (adesea substantivat) care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent.
• (fam.) șiret, viclean, șmecher.

Sinonime

• 1: treaz, sculat
• 3: inteligent, abil, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugăreț, practic, (fam. fig.) breaz, chibzuit, cuminte, înțelept

Antonime

• 1: adormit
• 3: bleg, chiomb, mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, nerod, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, zevzec, nepriceput

Cuvinte derivate

• deștepta
• deșteptăciune
• deșteptător
• redeștepta
• redeșteptare

Exemple

• Om deștept.
• O faptă deșteaptă.

Verb

• forma de persoana a I-a singular la prezent pentru deștepta.
• forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru deștepta.

Adjectiv

• (adesea substantivat) care este înzestrat cu înțelepciune, care are mintea clară; cuminte, deștept.
• (despre înfățișarea, acțiunile sau manifestările cuiva) care exprimă înțelepciune; izvorât din înțelepciune.
• prevăzător, chibzuit, stăpânit.

Cuvinte derivate

• preaînțelept
• înțelepțește

Substantiv

• filozof (antic).