Substantiv

• tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc.
• (fig.) stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv.

Substantiv

• tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate.
• produs al acestei stări; nălucire, vedenie.

Sinonime

• nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere

Cuvinte derivate

• halucina
• halucinant
• halucinogen

Exemple

• Am avut o halucinație.