Substantiv

• (în credințe politeiste din antichitate) ființă divină (bună sau rea).
• (în creștinism) ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii.
• (fig.) ființă cu apucături rele.
• (pop.) persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă.
• (în creațiile romanticilor) personificare a revoltei, a eroismului și uneori a frumuseții fizice.
• (în gândirea mitică și în poezie) geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc.

Sinonime

• 1: spirit, duh
• 2: diavol, drac, satană
• 3: satană

Antonime

• înger, sfânt

Cuvinte derivate

• demoniac
• demonic
• demonicesc
• demonie
• demonism
• demoniza
• demonizare
• demonizat
• demono-
• demonofobie
• demonograf
• demonografie
• demonolatrie
• demonolatru
• demonolog
• demonologic
• demonologie
• demonomanie

Cuvinte apropiate

• balaur
• dragon
• iad
• incubus
• infern
• înger
• diavol
• drac
• moroi
• paradis
• pricolici
• rai
• satană
• strigoi
• succubus
• vampir
• vârcolac

Substantiv

• ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău.
• (fig.) nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, isteț sau obraznic, rău.

Sinonime

• drac, satana, demon, necuratul, (fam.) aghiuță

Antonime

• Dumnezeu

Cuvinte derivate

• diavolesc
• diavolie
• diavoliță, diavoloaică

Cuvinte compuse

• mâna-diavolului

Cuvinte apropiate

• diabolic
• infern