Substantiv

• (în credințe politeiste din antichitate) ființă divină (bună sau rea).
• (în creștinism) ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii.
• (fig.) ființă cu apucături rele.
• (pop.) persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă.
• (în creațiile romanticilor) personificare a revoltei, a eroismului și uneori a frumuseții fizice.
• (în gândirea mitică și în poezie) geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc.

Sinonime

• 1: spirit, duh
• 2: diavol, drac, satană
• 3: satană

Antonime

• înger, sfânt

Cuvinte derivate

• demoniac
• demonic
• demonicesc
• demonie
• demonism
• demoniza
• demonizare
• demonizat
• demono-
• demonofobie
• demonograf
• demonografie
• demonolatrie
• demonolatru
• demonolog
• demonologic
• demonologie
• demonomanie

Cuvinte apropiate

• balaur
• dragon
• iad
• incubus
• infern
• înger
• diavol
• drac
• moroi
• paradis
• pricolici
• rai
• satană
• strigoi
• succubus
• vampir
• vârcolac

Substantiv

• factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; (p.ext.) minte, rațiune, intelect.
• inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie.
• (în filozofia idealistă și în concepțiile mistico-religioase) element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul.
• (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă.
• persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc.
• (la pl.) societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică.
• mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate.
• caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva.
• sensul real a ceva.
• înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva.
• glumă, anecdotă, banc.
• semn grafic în scrierea greacă, care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației.

Cuvinte compuse

• spirit universal, spirit enciclopedic

Expresii

• (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor

Exemple

• Spiritul legilor.