Care este diferența dintre Demon și Spirit

Distribuie pe FacebookDistribuie pe WhatsAppCopiază URL în Clipboard

Ca substantive diferența dintre demon și spirit

este că „demon” este (în credințe politeiste din antichitate) ființă divină (bună sau rea) iar „spirit” este factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; (p.ext.) minte, rațiune, intelect.


demon

spirit

Substantiv

  • (în credințe politeiste din antichitate) ființă divină (bună sau rea).
  • (în creștinism) ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii.
  • (fig.) ființă cu apucături rele.
  • (pop.) persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă.
  • (în creațiile romanticilor) personificare a revoltei, a eroismului și uneori a frumuseții fizice.
  • (în gândirea mitică și în poezie) geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc.

Sinonime

  • 1: spirit, duh
  • 2: diavol, drac, satană
  • 3: satană

Antonime

  • înger, sfânt

Cuvinte derivate

  • demoniac
  • demonic
  • demonicesc
  • demonie
  • demonism
  • demoniza
  • demonizare
  • demonizat
  • demono-
  • demonofobie
  • demonograf
  • demonografie
  • demonolatrie
  • demonolatru
  • demonolog
  • demonologic
  • demonologie
  • demonomanie

Cuvinte apropiate

  • balaur
  • dragon
  • iad
  • incubus
  • infern
  • înger
  • diavol
  • drac
  • moroi
  • paradis
  • pricolici
  • rai
  • satană
  • strigoi
  • succubus
  • vampir
  • vârcolac

Substantiv

  • factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; (p.ext.) minte, rațiune, intelect.
  • inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie.
  • (în filozofia idealistă și în concepțiile mistico-religioase) element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul.
  • (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă.
  • persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc.
  • (la pl.) societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică.
  • mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate.
  • caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva.
  • sensul real a ceva.
  • înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva.
  • glumă, anecdotă, banc.
  • semn grafic în scrierea greacă, care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației.

Cuvinte compuse

  • spirit universal, spirit enciclopedic

Expresii

  • (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor

Exemple

  • Spiritul legilor.

Comentarii: