Substantiv- (în credințe politeiste din antichitate) ființă divină (bună sau rea).
- (în creștinism) ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii.
- (fig.) ființă cu apucături rele.
- (pop.) persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă.
- (în creațiile romanticilor) personificare a revoltei, a eroismului și uneori a frumuseții fizice.
- (în gândirea mitică și în poezie) geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc.
Sinonime- 1: spirit, duh
- 2: diavol, drac, satană
- 3: satană
AntonimeCuvinte derivate- demoniac
- demonic
- demonicesc
- demonie
- demonism
- demoniza
- demonizare
- demonizat
- demono-
- demonofobie
- demonograf
- demonografie
- demonolatrie
- demonolatru
- demonolog
- demonologic
- demonologie
- demonomanie
Cuvinte apropiate- balaur
- dragon
- iad
- incubus
- infern
- înger
- diavol
- drac
- moroi
- paradis
- pricolici
- rai
- satană
- strigoi
- succubus
- vampir
- vârcolac
| Substantiv- factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; (p.ext.) minte, rațiune, intelect.
- inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie.
- (în filozofia idealistă și în concepțiile mistico-religioase) element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul.
- (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă.
- persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc.
- (la pl.) societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică.
- mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate.
- caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva.
- sensul real a ceva.
- înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva.
- glumă, anecdotă, banc.
- semn grafic în scrierea greacă, care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației.
Cuvinte compuse- spirit universal, spirit enciclopedic
Expresii- (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor
|
Comentarii: