Substantiv

• subdiviziune a unui minister.
• (în unele state, de ex. în S.U.A.) minister.
• (în unele state, de ex. în Franța) unitate administrativ-teritorială.

Substantiv

• acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
• (în construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație.
• ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă.
• îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri.
• funcție.
• subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secții; (p.ext.) colectivul de muncă corespunzător.
• grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială.
• mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.
• (sport) punere în joc a mingii.

Cuvinte derivate

• contraserviciu
• deserviciu

Cuvinte compuse

• scară de serviciu
• serviciu militar
• serviciu comandat
• serviciu divin, serviciu religios

Expresii

• A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc
• A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău
• (despre angajați, ostași, elevi) (a fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligațiilor profesionale
• A intra în serviciu = a deveni salariat

Exemple

• Serviciu de casier.
• Serviciu de cafea.