Substantiv

• membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești.

Cuvinte derivate

• diaconie

Substantiv

• slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult.
• (fig.) cel care slujește un ideal, o învățătură.

Sinonime

• 1: (bis.) părinte, popă, (livr.) păstor, sacerdot
• 2: apostol

Cuvinte derivate

• preoteasă
• preoțesc
• preoțește
• preoți
• preoție
• preoțime
• preoțire
• preoțit

Cuvinte apropiate

• abate
• arhiepiscop
• arhimandrit
• cardinal
• călugăr, călugăriță
• cler
• cleric
• episcop
• frate
• monah
• monsenior
• papă
• paroh
• pater
• popă
• prelat
• prezbiter
• protopop
• protopresbiter
• vicar

Cuvinte compuse

• mare preot

Exemple

• Preot ortodox.