Substantiv

• totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități.
• ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.
• ramură a unei științe; (p.gener.) știință.

Cuvinte derivate

• autodisciplină

Substantiv

• măsură de represiune, sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală; (spec.) măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune; situație în care se află cel pedepsit, condamnat.
• (fig.) suferință (fizică sau morală).

Sinonime

• condamnare, osândă
• chin, necaz, nenorocire, supliciu