Substantiv

• întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice.

Substantiv

• lipsă de primejdie; sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol; securitate.
• lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată; certitudine.
• fermitate, precizie, pricepere, îndemânare.
• dispozitiv la armele de foc, care împiedică descărcarea accidentală a armei.
• organ de mașină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunătoare provocate de acțiuni interioare sau exterioare.
• dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens.
• dispozitiv care se introduce în broasca unei uși, pentru ca ușa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă.
• nume dat în trecut poliției secrete.

Cuvinte derivate

• nesiguranță

Cuvinte compuse

• siguranță în funcționare
• siguranță automată
• ac de siguranță