Substantiv

• prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine.
• așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan.
• stare sufletească (bună sau rea); (p.ext.) dorință (momentană) de a face un anumit lucru.

Expresii

• A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva

Substantiv

• dispoziție obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă.
• (concr.) act care conține o dispoziție cu caracter obligatoriu.
• decorație superioară medaliei.
• categorie sistematică în zoologie și în botanică, superioară familiei și inferioară clasei.
• sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios și regulat.
• comunitate monahală întâlnită în diverse religii, care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective.
• comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni războinice.
• rang, categorie (după importanță).
• (înv.) ordine, categorie, domeniu.
• regulă, ordine.

Cuvinte derivate

• contraordin
• subordin

Cuvinte compuse

• ordin de zi
• ordin de chemare
• ordin de serviciu
• ordin de plată

Expresii

• La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva
• Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva
• La ordin! = vă stau la dispoziție
• De ordin (ul) ... = cu caracter (de)..
• De prim (ul) ordin = de prim (ul) rang