Substantiv

• persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane și animale; medic.
• titlu științific înalt acordat de o instituție academică sau de învățământ superior; persoană care are acest titlu.
• (fam.) persoană foarte pricepută într-un domeniu.
• (bot., reg.; în forma doftor) (Aloë vera) arbust mediteraneean și tropical din care se extrage saburul.

Sinonime

• 1: medic, (abr.) dr., (înv.) vraci
• 4: (bot.) aloe vera, aloe

Cuvinte derivate

• doctoreasă
• doctoresc
• doctori, doctorici
• doctoricesc
• doctorie
• doctorire, doctoricire
• doctorit, doctoricit
• doctoriță

Cuvinte compuse

• doctor docent
• doctor honoris causa

Cuvinte apropiate

• doctoral
• doctoralitate
• doctorand, doctorandă
• doctorantură
• doctoraș
• doctorat
• doctorizare

Exemple

• Doctor în istorie.
• Doctor în filologie.

Substantiv

• persoană care profesează medicina pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor.

Adjectiv

• care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși).