Substantiv

• (jur.) acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract.

Substantiv

• cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală.
• falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ.
• diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi.

Cuvinte compuse

• eroare juridică

Expresii

• A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi