Substantiv

• termen de politețe pentru un bărbat.
• (fam.; la voc.) termen impersonal de adresare care însoțește de regulă o frază exclamativă, interogativă etc.
• soț.
• (pop.) orășean.
• persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân.
• titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei; voievod, domnitor; persoană care purta acest titlu.
• dumnezeu; isus Cristos.
• (la voc.) exclamație, invocație impersonală exprimând mirare, amărăciune, surpriză.

Cuvinte derivate

• domnesc
• domnește
• domni
• domnie
• domnișor

Expresii

• A da (sau a lăsa pe cineva) în plata (sau mila) domnului = a lăsa (pe cineva) în pace, a (-l) lăsa să facă ce vrea; a ignora
• Vezi, doamne = chipurile, vorba vine

Exemple

• Doamne, ce vorbă ți-a ieșit din gură!

Substantiv

• domn; (spec.) titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu.

Adjectiv

• (fig.) (rar) care domnește, stăpânește, domină.

Cuvinte compuse

• familie domnitoare, casă domnitoare