Substantiv

• domn; (spec.) titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu.

Adjectiv

• (fig.) (rar) care domnește, stăpânește, domină.

Cuvinte compuse

• familie domnitoare, casă domnitoare

Substantiv

• conducător absolut al țării.
• suveran al unui regat.
• piesa care ocupă poziția principală la jocul de șah.
• (la jocul de cărți) figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană.

Sinonime

• monarh.
• suveran.
• popă.

Cuvinte derivate

• regal, regesc.

Cuvinte compuse

• regele-păsărilor, regele-peștilor.