Substantiv

• stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva.
• ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.
• poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.).
• atracție erotică.

Sinonime

• 1: aspirație, cerință, dor, năzuință
• 2: deziderat, doleanță
• 3: poftă
• 4: iubire

Cuvinte derivate

• dor
• dori
• dorire
• dorit
• doritor
• dornic
• nedorit

Cuvinte apropiate

• durea
• durere

Expresii

• (intl.) A duce dorința sus = a denunța

Exemple

• Și-a exprimat dorința de a...

Substantiv

• funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor.
• trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel.
• ceea ce hotărăște cineva.
• învoire, consimțământ, permisiune.
• intenție, scop, țel, țintă.
• dorință, poftă, chef.

Sinonime

• 1: încuviințare
• 2: putere
• 3: hotărâre, decizie, voie, vrere
• 4: consimțământ
• 5: intenție
• 6: poftă

Cuvinte derivate

• voi
• voie
• voire
• voit
• voitor
• volitiv
• volițional

Cuvinte apropiate

• nevoi
• nevoie
• nevoire
• nevoit

Expresii

• Voința cea de pe urmă (sau ultima voință) = dorința unei persoane care se află pe patul de moarte
• Rea-voință = atitudine răuvoitoare

Exemple

• A avea voință.
• Lipsă de voință.
• Prin voința părților.
• A îndeplini voința cuiva.