Substantiv

• sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană.
• (concr.) ființă iubită; (p.gener.) ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva.
• (p.ext.) legătură sexuală; relații amoroase.

Sinonime

• 1: iubire, amor, afecțiune, (pop.) drag
• 2: iubit, iubire
• 3: iubire

Antonime

• ură, urâciune

Cuvinte derivate

• îndrăgosti
• îndrăgostire
• îndrăgostit

Cuvinte apropiate

• drag
• drăgălaș
• drăgăstos
• drăgosteală
• drăgosti
• drăgostire
• drăgostit
• drăguț

Cuvinte compuse

• dragostea-fetei
• iarba-dragostei

Expresii

• A avea dragoste = a-i plăcea să...
• A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă

Exemple

• Îți ofer cartea cu toată dragostea.
• Îl înconjura cu multă dragoste.

Substantiv

• (bot.) (Sedum fabaria sau Hylotelephium telephium) plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii.

Sinonime

• Sedum carpaticum: (bot.) (reg.) masa-raiului

Substantiv

• sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie.
• ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie.
• stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie.
• tristețe, melancolie, jale.
• bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere.
• (în credințele religioase) bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare.

Cuvinte derivate

• milog
• milos
• miluță
• nemilă

Expresii

• De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie
• (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit
• A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva
• A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns
• A avea milă de... = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva
• (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.)
• (pop.) Fără milă de păcat = fără teama de a greși
• A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare
• (pop.) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva)
• Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, = se spune despre acela căruia îi merg toate din plin
• (formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva)
• A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el
• (fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu!
• Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului!
• (înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, = formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc

Substantiv

• unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A.

Cuvinte compuse

• milă marină