Substantiv

• sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană.
• (concr.) ființă iubită; (p.gener.) ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva.
• (p.ext.) legătură sexuală; relații amoroase.

Sinonime

• 1: iubire, amor, afecțiune, (pop.) drag
• 2: iubit, iubire
• 3: iubire

Antonime

• ură, urâciune

Cuvinte derivate

• îndrăgosti
• îndrăgostire
• îndrăgostit

Cuvinte apropiate

• drag
• drăgălaș
• drăgăstos
• drăgosteală
• drăgosti
• drăgostire
• drăgostit
• drăguț

Cuvinte compuse

• dragostea-fetei
• iarba-dragostei

Expresii

• A avea dragoste = a-i plăcea să...
• A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă

Exemple

• Îți ofer cartea cu toată dragostea.
• Îl înconjura cu multă dragoste.

Substantiv

• (bot.) (Sedum fabaria sau Hylotelephium telephium) plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii.

Sinonime

• Sedum carpaticum: (bot.) (reg.) masa-raiului

Substantiv

• stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor.
• înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată.
• dorință, aspirație.
• dragoste puternică față de o persoană (de sex opus).
• tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu.
• (concr.) ceea ce constituie obiectul unei pasiuni.
• gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen.