Adjectiv

• care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere.
• (fig.) (despre privire) care este fără ascunzișuri; deschis, direct.
• (despre haine) care are o croială simplă, fără cute, clini etc.
• (despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) care are o poziție verticală (față de un punct de reper).
• (despre terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) aproape vertical; abrupt, povârnit.
• (despre litere; adesea substantivat, f.) care are tăietura verticală.
• care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); orizontal; plan, neted.
• (fig.) (despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun.
• (adverbial) în conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect.
• (despre oameni) care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade.
• (în limbajul bisericesc) cuvios, cucernic.
• (reg.; despre bunuri materiale) care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare.
• (pop.; despre rude) care este legat de cineva prin legături directe, de sânge; adevărat, bun.
• (în opoziție cu stâng) (despre organe ale corpului) așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima.
• care se află de partea sau în direcția mâinii drepte (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru) aripa dreaptă a clădirii.
• (substantivat; în locuțiuni)

Cuvinte derivate

• dreptaci
• dreptar
• dreptunghi
• nedrept
• îndrepta
• îndreptui

Cuvinte compuse

• linie dreaptă
• unghi drept
• prismă dreaptă
• complement drept
• parte dreaptă
• luptă dreaptă
• drept-credincios

Expresii

• A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală
• (mil.) A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect verticală, stând nemișcat
• (cu valoare de interjecție) Drepți! = formulă de comandă militară pentru luarea poziției de drepți
• (adverbial) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită
• A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos
• Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat
• Ce-i drept e drept, = se spune pentru a recunoaște un adevăr incontestabil
• Drept că... = adevărat că..
• A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer
• (substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = în realitate, de fapt
• (substantivat) A se odihni cu drepții = a fi mort
• A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor
• (substantivat) În dreapta și în stânga sau de-a dreapta și de-a stânga = în ambele părți; în toate părțile, pretutindeni
• A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum

Exemple

• Zid, perete drept.
• Om drept ca lumânarea.
• Câmpie dreaptă.
• Din dreapta
• În dreapta.
• La dreapta.

Adverb

• (urmat de determinări locale, indică direcția) în linie dreaptă, fără ocol; direct.
• (urmat de determinări locale, modale sau temporale) tocmai, exact.

Expresii

• De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar

Exemple

• Merge drept la birou.
• A ajuns drept la timp.

Substantiv

• totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.
• știință sau disciplină care studiază dreptul.
• putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit.
• răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci.

Cuvinte derivate

• dreapta
• dreptul

Exemple

• Drept penal.

Substantiv

• posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.
• starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat.
• starea celui care nu este supus unui stăpân.
• situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată.
• independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină).
• (de obicei la pl.) drepturi cetățenești.

Sinonime

• 1: (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie
• 2: independență
• 3: autonomie, (rar) autonomism, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie

Antonime

• 1-6: captivitate, detențiune, oprimare, robie

Cuvinte derivate

• delibera
• deliberare
• deliberat
• deliberație
• elibera
• eliberare
• eliberat
• eliberator
• liber
• libera
• liberabil
• liberal
• liberalitate
• liberare
• liberat
• liberator

Cuvinte compuse

• libertate individuală
• libertate de conștiință
• libertate de gândire sau libertatea cuvântului

Cuvinte apropiate

• independent
• independență

Expresii

• A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să...
• A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc.

Exemple

• Libertatea persoanei.
• Libertatea administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.