Substantiv

• principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.
• (pop.) judecată.

Cuvinte derivate

• nedreptate
• îndreptăți

Expresii

• A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare
• A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face
• A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just

Substantiv

• totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe.
• una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
• dreptate, echitate.

Expresii

• A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată