Substantiv

• (la tenis) lovitură prin care mingea este expediată cu putere în terenul advers, razant cu plasa.

Substantiv

• complex de exerciții fizice și de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări și de a educa voința, curajul, inițiativa și disciplina.
• fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități.
• (adjectival) care este specific unui sportiv.
• (șc.) disciplina școlară „educație fizică”.

Sinonime

• 3: sportiv
• 4: educație fizică

Cuvinte derivate

• sportist, sportistă
• sportiv, sportivă
• sportivitate
• sportsman

Cuvinte compuse

• sport amator
• sport aviatic, sport aeronautic
• sport nautic
• sport profesionist
• sportul alb
• sportul cu balonul oval
• sportul cu balonul rotund
• sportul cu mănuși
• sportul rege

Cuvinte apropiate

• aikido
• alpinism
• arte marțiale
• atlet, atletă
• atletism
• automobilism
• gimnastică aerobică
• badminton
• bandy
• baschet
• baseball sau base-ball
• biatlon
• bob
• box
• bowling
• caiac canoe
• canotaj
• capoeira
• carting
• călărie
• ciclism
• crichet
• culturism
• curling
• dans
• decatlon
• echitație
• fitnes
• fotbal
• fotbal american
• gimnastică
• go
• golf
• haltere
• handbal
• heptatlon
• hochei
• iahting
• înot
• judo
• karate
• kick-Box
• kitesurfing
• lacrosse
• lupte
• motociclism
• natație
• oină
• olimpism
• orientare
• paintball
• parapantism
• parașutism
• patinaj
• pentatlon
• petanque
• planorism
• polo
• popice
• rugbi
• sărituri cu schiurile
• scheleton
• schi
• scrimă
• snowboard
• streetball
• sumo
• surf
• Tae Bo
• taekwondo
• tenis de câmp
• tenis de masă
• tir
• triatlon
• unifight
• volei
• wrestling

Exemple

• Sport de iarnă.
• Sală de sport.
• Sportul menține starea de sănătate.
• Haină sport.