Substantiv

• cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat.
• parcurs; rută, itinerar; traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva).
• călătorie.
• traiectorie.

Cuvinte derivate

• autodrum
• drumar
• drumaș
• drumeag
• drumeț
• drumui
• drumuleț
• drumușor
• îndruma

Cuvinte compuse

• drum agricol
• drum de acces
• drum de exploatare
• drum-de-fier
• drum de țară
• drum național
• drumul mare
• Drumul mătăsii
• hoț de drumul mare, tâlhar de drumul mare
• ultimul drum

Expresii

• A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
• A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana
• A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
• A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta
• A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
• A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adăpost, a pune pe cineva sub ocrotire
• Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască
• A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
• A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale
• A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși
• A-și face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o mulțime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva
• A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu
• A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva
• A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c) a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină)
• A-și da drumul = a) a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe să povestească, să facă destăinuiri; c) a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc.)
• A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a) a-și continua călătoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia
• Drum bun! = urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie

Exemple

• Drumul Oltului.
• Drum maritim.

Substantiv

• șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc.
• instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren.
• lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite.
• lanț mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât).
• (fig.) tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva.
• șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare.
• șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă.

Cuvinte derivate

• dezlănțui
• lănțișor
• lănțuș
• lănțușor
• înlănțui

Cuvinte compuse

• reacție în lanț
• lanț cauzal închis

Expresii

• A se ține lanț = a se succeda (în număr mare)