Substantiv- (în superstiții) ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie.
- spirit rău, drac, diavol.
- suflet, spirit (al unei ființe).
- (înv.) respirație, suflare, răsuflare.
- (înv.) duhoare.
- capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit.
- (fig.) idee, aspirație.
- (înv.) caracter, fire, natură, temperament.
- notă caracteristică, specific.
- sens adevărat al unui text, esență; intenție.
Cuvinte derivateCuvinte compuseExpresii- A-și da duhul = a muri
- Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu
| Substantiv- factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; (p.ext.) minte, rațiune, intelect.
- inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie.
- (în filozofia idealistă și în concepțiile mistico-religioase) element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul.
- (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă.
- persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc.
- (la pl.) societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică.
- mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate.
- caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva.
- sensul real a ceva.
- înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva.
- glumă, anecdotă, banc.
- semn grafic în scrierea greacă, care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației.
Cuvinte compuse- spirit universal, spirit enciclopedic
Expresii- (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor
|
Comentarii: