Substantiv

• capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată.
• forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa.
• fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni.

Sinonime

• 1: dinamism, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vânjoșenie, vânjoșie, vârtoșie, voinicie, (reg.) mau, vânj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vârtute, vlavie, (fig.) sevă
• 2: bărbăție

Cuvinte compuse

• energie atomică, energie nucleară
• energie cinetică
• energie electrică

Exemple

• Am pierdut energia.
• Dă dovadă de o energie inepuizabilă.

Substantiv

• (în filozofia materialistă) substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități.
• substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale.
• (pop.) țesătură, pânză, stofă.
• domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; problemă, chestiune.
• conținut, cuprins; fond, esență.
• date, informații care stau la baza unei lucrări.
• totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ).

Cuvinte derivate

• antimaterie

Cuvinte compuse

• materie primă
• materie cenușie
• tablă de materii

Expresii

• A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis