Verb

• (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.

Sinonime

• agasa, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra, (livr.) tracasa, (pop.) ciudi, zădărî, (reg.) zăhătui, (Mold.) chihăi, (Ban.) zăgălui, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) scârbi, (pop. fig.) ardeia, (reg. fig.) scociorî

Cuvinte derivate

• enervant
• enervare
• enervat
• enervație

Cuvinte apropiate

• inerva

Exemple

• Îl enervează cu insistențele.

Verb

• (v.tranz.) (despre nervi) a produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut.

Cuvinte derivate

• inervare
• inervat
• inervație

Cuvinte apropiate

• nerv

Paronime

• enerva