Substantiv

• leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor.

Substantiv

• (med.) leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru.
• ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale.
• (tehn.) suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.

Sinonime

• ruptură în scoarță: falie

Exemple

• Pacientul are o fractură de femur drept.